Viata si moartea unui poet

Leonida Lari - Testament

Fratelui Leonard

Ma-nvinge primavara cu-al ei zor
De-a înverzi, de-a înflori, de-a coace,
Ce simplu-ar fi sa cad lînga-un izvor
Din Capriana, sa visez a pace.

Ce simplu-ar fi, daca n-as fi cum sînt –
Un grav refuz la patimi trecatoare,
Pentru cei ordinari de pe pamînt
Si dragostea aproape-i o teroare.

Eu sufar astazi pentr-un ordinar
Ce-si salta-o reputatie precara,
Dar cum iubirea e din cer un dar,
Ma-nvinge asta verde primavara.

Totul e verde-n fata mea si tot
Impune bucurie, nu durere,
Iar eu ma duc, precum se duse Lot,
Sodoma si Gomora-s în putere.

Eu merg pe-un drum ce nu se-arata lent,
În urma-mi sarea arde orice stare,
În urma-mi pe-acest drum incandescent
Rasar doar monumente mari de sare.

Ma-nvinge primavara cu-al ei zor
De-a înverzi, de-a înflori, de-a coace,
Ce simplu-ar fi sa cad lînga-un izvor
Din Capriana, sa visez a pace.

Ce simplu-ar fi, daca-as trai cumva
Mai altfel, mai supus, mai cu momentul,
Dar eu nu pot, si toata viata mea
E-o lacrima ce-si curge monumentul.

Si merg, si merg, tot merg în infinit,
Si sufletul nu-mi las nici într-o gara,
Merg catre-un frate-al meu cel mai iubit
În cea mai verde-n lume primavara.

Merg catre-un frate-al meu dinspre-un pustiu
De stare, de gîndire, de candoare,
Merg catre-un mort mai viu ca orice viu
Care ma-asteapta ca pe-o sarbatoare!

Ramîi cu bine, lume, si ramîi
Cu o enorma, groaznica rusine,
Ca de la ziua ta, din cea dintîi,
Poetii nu avura loc în tine.

Ramîi si tu, biet traitor sub vremi,
Ce m-ai tradat dintr-o tocmeala-a pietii,
Ce primavara, Doamne, de te temi
Ca dai în Dumnezeu, lovind poetii!

Ei, cei mai puri, au fost cei mai blamati,
Ei, cei raniti, cîntat-au chiar si rana,
Ah, de-am sa mor, va rog sa ma-ngropati
Sub un stejar, din dor, la Capriana.

Leonida Lari (1949-2011)

Leonida Lari (pseudonim al Liubei Tuchilatu) s-a născut la 26 octombrie 1949 în satul Bursuceni, județul Bălți, Republica Moldova, într-o familie de învăţători. A fost o poetă și eseistă apreciată, dar şi un cunoscut om politic care a militat pentru reuunirea Basarabiei cu României.

După studii de filologie română făcute la Chişinău, a fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista „Literatura și Arta” (1985-1988) din Basarabia, redactor-șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova – „Glasul națiunii” (1988-2003).

Este autor a 24 de volume de poezie și proză, precum și traducător din marea poezie universală. Tipăreşte cu mari dificultăţi, din cauza cenzurii ideologice, placheta de debut, Piaţa Diolei (1974). Îi apar apoi alte cărţi, între care Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Dulcele foc (1989, 1991; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române), Anul 1989 (1990), Lira şi păianjenul (1992), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului, Lunaria (1995) şi Infinitul de aur (2001).

Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992. Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova.

Colega si prietena mea , regretata Leonida Lari, a tinut sa-mi ofere chiar in stadiul de ciorna o poezie cu dedicatie.

Începând cu anul 1992 a fost deputat în Parlamentul României în trei legislaturi (1996, 200. Timp de aproape zece ani, a fost membru al Partidului România Mare (PRM). În februarie 2005 singurul parlamentar al PRM Suceava, Leonida Lari, a anunțat că demisionează din acest partid deoarece preferă „libertatea de a gândi și de a acționa” și „un limbajul civilizat chiar față de adversarii politici”.

Pe 6 ianuarie 2007, Leonida Lari-Iorga și-a depus cerere de înscriere în (PNȚCD. Ea a revenit, astfel, în partidul care a propulsat-o în Parlament, în 1992, pe listele din Galați. Leonida Lari a fost căsătorită cu regizorul și actorul Mihai Iorga și avea trei copii: Ramona, Cristina şi Emanuela.

Ridiculizată în ultima perioadă în presa românească, numele ei a fost cândva un ideal pentru mulţi basarabeni. A fost singura femeie care a declarat, în faţa a zeci de mii de basarabeni, că se logodeşte cu Ştefan cel Mare. Este cetăţean de onoare al oraşului Bacău şi în 1996 – Cavaler al Ordinului Republicii Moldova.

FUNERALII IMPRESIONANTE PENTRU LEONIDA LARI, LA CHIŞINĂU

Poeta şi luptătoarea basarabeancă Leonida Lari a fost condusă, marţi, pe ultimul drum, fiind înmormîntată în Cimitirul Central din Chişinău. La catafalcul său a fost depusă o coroană de flori cu panglică Tricoloră din partea preşedintelui PRM, membru al Parlamentului European, domnul Corneliu Vadim Tudor.

În numele domniei-sale, o delegaţie a Filialei Suceava a PRM, însoţită de prof. Victor Candraman din Chişinău, a exprimat familiei îndoliate cele mai sincere condoleanţe.

Mii de oameni au condus-o pe ultimul drum pe această neînfricată femeie. Imensul cortegiu funerar a pornit de la Teatrul de Operă şi Balet spre Cimitirul Central, făcînd un popas la Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, unde s-au recitat poezii ale regretatei poete şi s-au cîntat cîntece patriotice. Printre cei care au ţinut să-i aducă un ultim omagiu Leonidei Lari s-au aflat deputaţi din Parlamentul de la Chişinău, miniştri, ambasadori, poeţi, scriitori, actori, alţi oameni de cultură. Primii preşedinţi ai Republicii Moldova, Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, şi premierul Vlad Filat au venit, de asemenea, să-şi ia rămas bun de la eroina Basarabiei. Leonida Lari a trecut pentru ultima dată prin Piaţa Marii Adunări Naţionale, acolo unde a luptat pentru limba română, grafie latină şi Tricolor.

Escortat de poliţişti, cortegiul funerar a fost însoţit de trei preoţi şi de mulţi oameni în vîrstă purtînd flori. Conform ultimei sale dorinţe, poeta a fost înmormîntată cu bentiţa pe care o purta mereu pe cap. Iată şi testamentul său: Ah, de-am să mor, vă rog să mă îngropaţi sub un stejar, din dor, la Căpriana”. Fiica cea mică a poetei, Emanuela, şi tatăl ei, regizorul Mihai Iorga, au stat tot timpul la căpătîiul ei.

Încă de la primele ore ale dimineţii, la Biserica Sf. Teodora de la Sihla, din Chişinău, unde a fost depus trupul neînsufleţit al Leonidei Lari pentru priveghi, oamenii veniseră deja în număr mare pentru a o conduce pe ultimul drum pe poeta lor dragă. Leonida Lari îşi va dormi somnul de veci alături de Grigore Vieru, Ion şi Doinea Aldea Teodorovici, poetul Simion Ghimpu şi de alţi eroi ai Basarabiei. Cu o lună în urmă îi murise mama, lîngă care rudele vroiau iniţial să o îngroape.