La câţiva kilometri de Bozovici, se află comuna Eftimie Murgu, cunoscută după vechea denumire ca Rudăria.
Atestată documentar încă din anul 1470, aşezarea îţi oferă prima surpriză încă din momentul în care afli că această comună are în componenţă o singură localitate, cea amintită mai sus. Vechiul nume vine de la râul Rudărica, ce traversează satul, şi care în traducere slavonă ar însemna „râul de fier”, denumire primită probabil ca urmare a uriaşelor zăcăminte care se găsesc în munţii din împrejurimi. Populaţia numără aproape două mii de suflete, dintre care doar vreo 30 lucrează la oraş. Restul se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Localitatea este cunoscută, în primul rând, pentru numărul mare de mori de pe „Rudărica”, dar şi pentru că aici e locul unde s-a născut şi a copilărit Eftimie Murgu.
Aici, pe râul Rudărica, se mai păstrează încă 22 de mori pe apă, proprietatea oamenilor. Spectacolul cascadelor îmbinat cu zgomotul roţilor de moară este fascinant. E greu să descrii în cuvinte rusticul acestor locuri. În trecut, existau 35 de mori, însă multe au fost luate de apă la inundaţiile din 1955. Au mai rămas 22, dar oamenii au avut grijă de ele, şi au construit tot felul de canale pe care e direcţionată apa către roţile morilor. Datorită acestora, ele funcţionează şi vara, când râul este scăzut. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. La una, pentru a se redirecţiona apa, s-a săpat un tunel prin munte, înalt de vreo doi metri, lat de unu şi jumătate şi lung de aproape 30. Întreaga muncă s-a făcut numai cu dalta şi ciocanul. Morile sunt ale oamenilor, însă au fost introduse şi în patrimoniul naţional şi se află sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra” din Sibiu, care a ajutat şi la restaurări.
Atestată documentar încă din anul 1470, aşezarea îţi oferă prima surpriză încă din momentul în care afli că această comună are în componenţă o singură localitate, cea amintită mai sus. Vechiul nume vine de la râul Rudărica, ce traversează satul, şi care în traducere slavonă ar însemna „râul de fier”, denumire primită probabil ca urmare a uriaşelor zăcăminte care se găsesc în munţii din împrejurimi. Populaţia numără aproape două mii de suflete, dintre care doar vreo 30 lucrează la oraş. Restul se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Localitatea este cunoscută, în primul rând, pentru numărul mare de mori de pe „Rudărica”, dar şi pentru că aici e locul unde s-a născut şi a copilărit Eftimie Murgu.
Aici, pe râul Rudărica, se mai păstrează încă 22 de mori pe apă, proprietatea oamenilor. Spectacolul cascadelor îmbinat cu zgomotul roţilor de moară este fascinant. E greu să descrii în cuvinte rusticul acestor locuri. În trecut, existau 35 de mori, însă multe au fost luate de apă la inundaţiile din 1955. Au mai rămas 22, dar oamenii au avut grijă de ele, şi au construit tot felul de canale pe care e direcţionată apa către roţile morilor. Datorită acestora, ele funcţionează şi vara, când râul este scăzut. Toate morile sunt protejate de câte o stâncă masivă şi sunt funcţionale. La una, pentru a se redirecţiona apa, s-a săpat un tunel prin munte, înalt de vreo doi metri, lat de unu şi jumătate şi lung de aproape 30. Întreaga muncă s-a făcut numai cu dalta şi ciocanul. Morile sunt ale oamenilor, însă au fost introduse şi în patrimoniul naţional şi se află sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra” din Sibiu, care a ajutat şi la restaurări.
