SCOALA
NOASTRA DE MATEMATICA IN CIRCUITUL
STIINTEI UNIVERSALE
O zi
de toamna a anului 1933. Intr-un amfiteatru al Universitatii din Bucuresti se
adunasera, la chemarea Societatii romane de matematica, eminente personalitati
ale vietii noastre stiintifice. Erau sarbatoriti, cu prilejul Implinirii a 60
de ani, doi dintre maestrii scolii
nostre matematice: Gh. Titeica si Dimitrie Pompeiu. Discursurile
trebuiau tocmai sa inceapa, cand usa salii sa mai deschis odata si un batranel,
cu privirea blanda si miscari domoale, incerca sa se strecoare, nebagat in
seama, spre bancile din fund. Omuletul cu infatisarea modesta fusese profesorul
aproape al tuturor celor ce umpleau
amfiteatrul – el formase 50 de serii de studenti. Toti ochii se atintira cu
dragoste spre el. Asistenta se ridica in picioare si un ropot de aplauze
cutrmura sala, omagiind pe decanul matematicienilor romani, pe venerabilul
David Emmanuel.
Solemnitatea
acelei zile, pe care putini dintre matematicienii nostri mai varsnici au
uitat-o, a fost marcata si de un frumos discurs a lui Gh. Titeica. Aruncand o
privier fugara asupra istoriei matematicii romanesti, el amintea de epoca de
pregatire si pionierat, reprezentat de Spiru Haret, Constantin Gogu si David Emmanuel apoi de o epoca de dezvoltare
a cercetarii stiintifice , din care considera ca a facut parte Dimitrie Pompeiu
, el insusi si altii, in sfarsit -de o a treia epoca, mai temeinica , a tinerilor …, care da
sperante mari, epoca ce abia incepea sa se contureze pe atunci .
…Sa
incepem cu anul 1878. Spiru Haret, ctitor si inoitor a invatamantului nostru,
isi sustine teza de doctorat la Paris. Nu este o lucrare obisnuita , menita sa
asigure dobandirea unui titlu academic,
ci concretizarea unei mari descoperiri, care produce senzatie la aparitia ei si
este retiparita de Analele
Observatorului Astronomic din Paris. Tratand problema mult dezbatuta a
stabilitatii sistemului nostru planetar, Siru Haret, adduce o solutie cu totul
noua, din care rezulta ca distantele medii ale planetelor fata de Soare sufera
modificari care cresc proportional cu timpul- o concluzie de cea mai mare
insemnatate pentru mecanica cereasca.
*
…Un an
mai tarziu: 1879. Un alt matematician roman, David Emmanuel, isi sustine o
stralucita teza de doctorat.
Fiu al
unui umil meserias timplar, el s-a intretinut, atat la liceu, cit si mai
tarziu, la studiile din capitala Frantei, din istovitoare ore de meditatii. Sa
mai amintimcel putin ca, intors in tara
dup ace a refuzat postul ce I se oferea la Sorbona, a fost, timp de
jumatate de veac, profesor al Univrsitatii
din Bucuresti si a publicat un curs de teoria functiilor care a devenit o mandrie a literaturii
noastre stiintifice .
*
…Anii
1905, 1906, 1908. Trei descoperiri de mare insemnatate marcheaza ascensiunea
unor noi personalitati ale matemeticii romanesti.
1905 – Dimitrie Pompeiu isi sustine, la
Paris, sub conducerea lui Henri Poincare, teza de doctorat. Si de aceasta data,
lucrarea marcheaza un important aport original, contrazicand anumite idei
consecrate. Asa cum remarca academician Miron Nicolescu, ,,aceasta victorie a
fost omologata tarziu, abia in 1909, cand tanarul nostru matematician a
devenit, brusc, celebru “. Astfel sint descoperite ,,functiile lui Pompeiu “,
care au facut epoca in stiinta.
1906 – Gh. Titeica, fiul unui mecanic din
Turnu-Severin, elev a lui Spiru
Haret, C. Gogu si D. Emmanuel, descopera
o clasa de suprafete, care au fost
denumite ,,suprafetele” lui Titeica. Aceste suprafete au capatat ulterior denumirea de sfere centro affine,
Titeica fiind pe drept cuvant considerat drept un precursor al geometriei
centroafine. Tot el a introdus o noua familie de curbe, pe care geometrul
Italian Loria le-a numit ,,curbele lui Titeica “, iar o clasa de retele poarta
de asemenea numele sau . Lucrarile de geometrie diferentiala ale lui Titeica
sunt considerate clasice in stiinta .
1908 – acesta este anul in care marele
mathematician Traian Lalescu, pe atunci un tanar de 26 de ani, si-a publicat
prima lucrare privitoare la ecuatiile integrale . Rezultatele exceptionale si neasteptate ale
lui Lalescu au gasiot imediat un ecou, Volterra , unul din cei mai celebrii
matematicieni ai epocii, introducand-le,
cu aprecieri elogioase, in cunoscuta sa carte ,, Lectii asupra
ecuatiilor integrale si
integrodiferentiale “.
Ulterior, in
1910, Traian Lalescu isi sintetizeaza cercetarile in ,, Introducere la teoria
ecuatiilor integrale”, lucrare deschizatoare de drumuri noi, tradusa in mai
multe limbi straine . O data cu publicarea ei, matematica se imbogateste cu un
capitol nou, acela al studiului ecuatiilor integrale singulare, de mare
importanta in fizica si tehnica .
Treptat, in matematica romaneasca s-au
conturat doua directii traditionale de cercetare: analiza matematica si
geometria diferentiala, care au fost extinse si adancite. Academician Simion
Stoilov faureste o noua ramura a matematicii : teoria topologica a functiilor
analitice si aduce contributii universal apreciate la teoria functiilor de o
variabila complexa .
Acad. Miron
Nicolescu si scoala sa obtin rezultate foarte importante in mai multe sectoare
ale teoriei functiilor reala . Acad. Gr. C. Moisil initiaza si dezvolta
cercetari de teoria algebrica a
mecanismelor automate si algebra logicii, de covarsitoare insemnatate in
automatizare, care aduc scolii sale o inalta preture internationala. Acad. N.
Teodorescu intemeiaza la randul sau o scoala care dezvolta cercetarile sale si
ale lui D. Pompeiu privind derivata areolara si spatiala.
Aporturi de valoare universala , appreciate la numeroase congrese
international, aduc acad. Al. Myller in
geometria diferentiala , acad. M. Haimovici in teoria geometrica a sistemelor
diferentiale, acad. Gh. Vranceanu in cercetarile asupra spatiilor neolonome si
a spatiilor spatiilor proiective .
Desigur, aceasta simpla enumerare este foarte
departe de a fi completa, asa cum de la inceput ne-am grabit a spune. Multe
nume si chiar domenii de cercetare au fost omise . Ceea ce trebuie insa
subliniat e faptul ca, de la eliberare, cercetarea matematica a cunoscut un
deosewbit avant , deoarece a dispus de conditii materiale de neconceput in
trecut si a avut de rezolvat probleme dintre cele mai arzatoare ale tehnicii
noastre, in rapida perfectionare .Nu intamplator, un savant japonez a aratat .
de pilda , ca Bucurestiul a devenit o adevarata
,,Meca”a treoriei functiilor . Si cu cat cresc complexitatea si
cerintele constructiei noastre economice, cu atat este mai necesar efortul
creator al matematicienilor nostril, desfasurat in cele mai variate domenii .
Totodata, realizarile remarcabile ale
trecutului, obtinute in conditii grele, de o mana de savant patrioti, sunt
cinstite de intregul popor!
Profesor , Snaider Paul
