Creasta Cocosului-GUTAI

Creasta Cocosului este o rezervatie naturala care se afla in Muntii Gutai, la circa 30 km nord de orasele Baia Mare si Baia Sprie in judetul Maramures. Denumirea este data de localnici datorita aseamanarii crestei privite dintr-un anumit unghi cu o creasta de cocos.

Aceasta rezervatie nu depaseste suprafata de 50 de ha, si este situata la o altitudine medie de 1200 m. Punctul cel mai inalt al Crestei are 1450 m.

Este caracterizata printr-o grupare de stanci ascutite cu o forma crenelata intinzandu-se pe o lungime de 200 de m pe directia NV – SE.

Este formata din roci vulcanice, rezultate in cadrul unor eruptii cu caracter exploziv, sculptate de agentii hidro-atmosferici.

Prezinta forme diferite in functie de pozitia privitorului. Accesul este posibil dinspre Pasul Pintea Viteazul, situat la o distanta mica, pe soseaua DN 18, care face legatura dintre Sighetu Marmatiei si Baia Mare.

Poate fi admirata de la distante foarte mari dinspre Tara Maramuresului, pentru care este un veritabil punct de belvedere.

Configuratia acestei formatiuni geologice permite si practicarea alpinismului.

La baza Crestei se afla o zona cu aspect de podis, denumita Poiana Boului.

Dobrogea milenara

Cetatea Heracleea, Enisala

Cetatea Heracleea de la Enisala a fost construita cu scop militar, defensiv si de supraveghere de la inaltime a drumurilor se pe uscat si mai ales de pe apa intr-o perioada in care gurile Cernet si Dunavat nu erau inca blocate, iar actualul lac Razim era inca golf al Marii Negre.                                                                

 Cetatea a fost ridicata de puterea imperiala bizantina si de cea comerciala genoveza la sfarsitul secolului al XIII-lea si la inceputul secolului al XIV-lea, secol in care a avut rol militar, politic si administrativ si mai putin economic. Intre anii 1398 – 1416 a trecut sub stapanirea lui Mircea cel Batran. In anul 1417 este cucerita de turci, in campania lui Mehmed I Celebri impotriva lui Mircea, si este instalata o garnizoana militara, ca si la Isaccea si Giurgiu.

Dupa secolul al XV-lea datorita formarii cordoanelor de nisip ce separa Lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata si s-a ruinat in urmatoarele veacuri, pentru ca nu mai servea scopului pentru care fusese construita.

Maramuresul istoric, locul dacilor liberi

Săpânţa

                                                         

Săpanţa este o comună aflată la 15 km de oraşul Sighet, localizată geografic în partea de Nord a României, în Tara Maramureşului. Comuna Săpanţa este asezată pe malul drept al Tisei în dreptul Vaii Tarasului, aproape de confluenţa râurilor Săpanţa şi Tisa. Pe DN 19, localitatea este situata la aproximativ 18 km distanta de Sighetul Marmatiei. Sapanta este una din comunele mari ale Maramuresului. Comuna are hotar cu municipiul Baia Mare si localitatile Certeze (judetul Satu Mare), Remeti, Campulung la Tisa, Sarasau, Sughetu Marmatiei, Giulesti si Ocna sugatag. La nord Sapanta este marginita de raul Tisa care desparte aici Romania de Ucraina.Suprafata comunei este de aproximativ 150 km patrati si cuprinde lunci, terase, dealuri si munti. Asezarea este dominata de Piatra Sapantei, o formnatiune vulcanica impresionanta. Cimitirul Vesel este cea mai cunoscuta atractie turistica din acest oras, poate chiar si din tara. Culorile vesele si sculptura in lemn pestrita acestea sunt cele doua calitati ale reprezentarilor din "cimitirul vesel".

 

                                                     In 1935, Stan Ioan Patras, pe atunci un anonim sculptor in lemn, a cioplit primul vers al unui epitaf pe o cruce din Sapanta. Cimitirul vesel este un fel de arhiva care pastreaza incrustate in lemn povestile vietii sapantenilor. Si ca sa fie \"vesel\" acest loc trebuia sa fie un spectacol de culoare. Stan Ioan Patras a facut ceva ce nu a mai facut nimeni pana atunci in Maramures: a adaugat lemnului culorile vietii si a transformat un loc de regula trist intr-un loc vesel.
Vestitul cimitir se afla in centrul comunei, la biserica parohiala. Cimitirul are peste 800 de cruci. Specificul acestui cimitir consta in crucile sale, sculptate in lemn de stejar, pictate si versificate prin incrustare. Culoarea aleasa de Stan Ioan Patras este albastrul. Aceasta culoare a fost numita \"albastru de Sapanta\" si este putin diferita de albastrul de Voronet.

                                                         

Cele mai multe epitafuri sunt scurte, in general fiind alcatuite dintr-un numar de versuri care difera intre 7 si 17. Sunt insa si cateva ale caror cuprins se intinde si pe versoul crucii si la acestea numarul versurilor se dubleaza. Versurile sunt simple, spontane si scrise in grai maramuresean, de multe ori granmatica fiind neglijata. Fiecare cuprinde in cateva versuri numele si ceea ce a fost esential in viata celui de sub cruce.

5 lucruri pe care nu le stiai despre Biblie

Se spune ca orice om ar trebui sa citeasca Biblia, fie ca este credincios ori ateu. Iata cateva lucruri care te fac sa privesti "Cartea Sfanta" cu alti ochi.

1/5

Fiecare Biblie este o colectie de carti

en.wikipedia.org

Cuvantul "Biblie" inseamna "o mica biblioteca". Toate Cartile au fost mai intai adunate pentru a forma prima Biblie evreiasca, Tanach, iar mai tarziu, cu adaugiri, Biblia crestina, numita de crestini si Sfanta Scriptura.
Foarte multe dintre cartile Bibliei au fost scrise intr-o perioada intinsa de timp si includ un numar mare de popoare (istraelitii vechi, evreii babilonieni, pastorii greci, sunt cateva exemple). De asemenea sunt descrise si anumite locuri particulare, cum ar fi Ierusalimul, nordul Galileii, Persia antica, etc. Si cronologia din Biblie strabate de la zorii Creatiei in Vechiul Testament, apropiindu-se usor de zilele noastre in Noul Testament.
In plus, colectia a fost imbunatatita pana a ajuns la forma actuala, de-a lungul secolelor. Acest lucru ne ajuta sa intelegem de unde vin numeroasele perspective teologice, stilul literar si uneori preocuparile si obiceiurile vremii care ne lasa perplecsi (cum ar fi ce fel de organe ale animalelor se duc drept ofranda pentru a fi sacrificata in timpul anumitor ritualuri, etc

  2/5  

Nu toata lumea crede in aceeasi Biblie

en.wikipedia.org

Defapt exista diferite biblii, desi toate au pornit de la evrei (dar inainte de iudaism, per se). Biblia crestina include si este adaptata dupa bliblia evreiasca, Vechiul Testament al Protestantilor crestini este compus dupa aceeasi carte ca si Biblia evreiasca, aranjata intr-o alta ordine.  Crestinii non-protestanti au mai inclus cateva carti in Biblia lor, in Vechiul Testament. Cartile Noului Testament Crestin reflecta procesul celor care l-au urmat pe Iisus si s-au desprins de religia iudaismului.
Biblia ebraica consta din trei sectiuni: „Legea” (Torah), „Profetii” (Neviim) si „Scrierile” (Ketuvim). De la initialele numelor celor trei sectiuni, este cunoscuta in ebraica sub numele de "Tanakh". Desi Biblia ebraica este scrisa preponderent in ebraica clasica, anumite portiuni sunt in aramaica.
Biblia crestina contine Vechiul Testament, continuand cartile Tanakhului, la care se adauga pentru anumite biserici si diferite alte carti (in general in lb. greaca), denumite si carti deuterocanonice sau apocrife, si Noul Testament, alcatuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia dupa Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice si Apocalipsa. In mod real, numai 8 din cele 27 de carti din Noul Testament sunt scrise de autorii carora le sunt atribuite.
Prima traducere integrala a Bibliei in limba romana a fost tiparita in 1688. Biblia a cunoscut mai multe traduceri in limba romana. Denominatiile neoprotestante folosesc traducerea Bibliei in limba romana de Dumitru Cornilescu, cu sau fara explicatii. De remarcat ca traducerea Cornilescu este o traducere ortodoxa, care a fost ulterior respinsa de ortodocsi si adoptata de neoprotestanti, criticii din vremea publicarii ei considerand-o „ca net superioara oricarei alte traduceri, fiind prezentata intr-o limba supla si curgatoare, care lipseste oricarei alte traduceri; fiind expusa intr-o limba care vorbeste insesi inimilor oamenilor”.
Biserica Ortodoxa Romana a generat, la randul ei, mai multe traduceri de-a lungul timpului, fie integrale fie partiale, a Sfintei Scripturi, e.g., Biblia „Carol al II-lea”, Palia de la Orastie, „Biblia pe versuri tocmita”.

  3/5  

Biblia a devenit literatura din intamplare

en.wikipedia.org

Cu alte cuvinte, materialul care a devenit biblic nu a fost sortit sa faca vreodata parte din Biblie. Asta ne ajuta sa intelegem de ce exista o carte de poezii erotice in Biblie (Cantecul Cantecelor), o carte care nu-l mentioneaza pe Dumnezeu (Esther), o corespondenta intima (scrisoarea lui Paul catre Filimon) si niciuna scrisa de catre Iisus.

Textele biblice nu sunt raportari dezinteresate ale unor intamplari obiective ci provin de la oameni cu diverse credinte si manati de anumite chemari, scrie pentru Huffington Post,  Kristin Swenson, autoarea cartii "Bible Babel: A face inteleasa cea mai comentata Carte a tuturor Timpurilor"

 Din punctul de vedere al mesajului, Biblia este o saga ce reda in mod coerent si irezistibil teme eterne, fundamentale si general-umane: eliberarea unui popor, rezistenta permanenta la opresiune si lupta pentru egalitate sociala. Ea exprima elocvent sentimentul profund al posedarii unei origini, al experientei si destinului comun atat de necesare supravietuirii oricarei comunitati umane, potrivit Wikipedia. 

  4/5  

Cartile Noului Testament au fost scrise in greaca

commons.wikimedia.org

Cu exceptia catorva texte scrie in limba aramaica (limba moarta vorbita in special in Antichitate, in Mesopotamia, Iran, Irak, Israel, Liban, Siria, Turcia), cartile din Vechiul Testament si Biblia evreiasca sunt scrise in limba ebraica.
Cateva capitole din cartile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) si Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) si un cuvant din Geneza (31:47) sunt scrise in aramaica si nu in vechea ebraica, ca de altfel si Gamara, o parte din Talmud.
Cartile Noului Testament sunt scrise in greava. Fiecare traducere este prin natura ei o interpretare. Orice a invatat o limba straina stie ca este imposibili sa convertesti o limba intr-alta cu exactitate, si din totdeauna traducerile si din literatura, dar si din vorbire au fost subiective, supuse interpretarii autorului.
Fiecare translator are niste alegeri de facut, iar fiecare schimbare afecteaza sensul original intr-o oarecare masura.

5/5

Biblia este cuvantul revelat al lui Dumnezeu?

commons.wikimedia.org

Cei mai multi crestini considera Biblia a fi Cuvantul revelat al lui Dumnezeu. In mod traditional se afirma ca autorul ei ar fi Dumnezeu insusi. In sprijinul acestei afirmatii se aduc de obicei mai multe citate din Biblie: „toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16), „Cuvantul Domnului ramane in veac” (1 Petru 1:25), „caci nici o prorocie n-a fost adusa prin voia omului: ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant” (2 Petru 1:21). In Vechiul Testament e frecventa formularea „Domnul a vorbit” / „Cuvantul Domnului a vorbit”.

Interpretarea alfabetului folosit conduce la o cronologie a scrierii Bibliei
Azi teologii accepta insa ca in decursul timpului nu numai redactorii initiali au pus text in Biblie, ci si scribii, anume cei care au recopiat textul de la o generatie la alta si uneori au facut-o inca fara s-o mentioneze. Apare astfel intrebarea daca si ei au fost inspirati de Dumnezeu, sau mai inspirati de Dumnezeu decat redactorii initiali, mai ales ca motivatia unor astfel de corecturi e evidenta, si anume atenuarea antropomorfismelor (ex.: Numeri 11:15; Zaharia 2:12; Plangeri 3:20). Credinta ca Biblia constituie „cuvantul revelat al lui Dumnezeu” nu tine cont de faptul ca textul sacru iudaic se bazeaza pe falsuri istorice, cum este de exemplu conceptia ca sistemul de vocalizare este stravechi. Iata cum exprima aceasta idee Edmond Jacob:
                                             AMIN !

De ziua Limbii Romane

Relatiile PRM cu românii de pretutindeni

Chisinau- Mircea Costache, Adrian Moisoiu si Paul Snaider

                                                                                          

In zilele de 29-31 august 2003, o delegatie PRM s-a deplasat la Chisinau spre a participa la manifestarile prilejuite de sarbatoarea “Limba noastra cea româna”. Delegatia a fost formata din deputatii: Costache Mircea deputat de Buzau, Adrian Moisoiu deputat de Mures si PAUL SNAIDER deputat de Neamt . Delegatia a facut donatii de carte romaneasca si a depus  coroane cu tricolor la Monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant si la cel al Luceafarului poeziei romanesti-Mihai Eminescu. Luarile de cuvant ale acestora la Uniunea Scriitorilor , Parcul Central si Casa Limbii Romane au fost apreciate si subliniate cu aplauze. O mentiune deosebita pentru domnul deputat Mircea Costache care a recitat cu un deosebit succes poezia "Romania sat fara caini" a domnului senator doctor in istorie Corneliu Vadim Tudor. De remarcat este faptul ca delegatia Partidului Romania Mare a fost singura delegatie parlamentara care a participat la aceste festivitati. Colaboratori: prof. Nicolae Leonachescu a asigurat donatia de carti pentru Casa Lambii Ghibu” etc. Organizator: Leonida Lari-Iorga, presedinta Departamentului pentru Relatii cu Românii de Pretutindeni din cadrul Partidului Romania Mare.



Alaturi de Mihai Cimpoi, Presedinteler Uniunii Scriitorilor

La statuia lui Eminescu- Chisinau- de la stinga; un ziarist din Moldova (?), SNAIDER PAUL, Adrian Moisoiu, Costache Mircea

Paul Snaider inainte de intilnoirea cu ziaristi si scriitori , initiata de US din Moldova cu prilejul ,, Zilei Limbii Romane"

 

                           

CASCADA CAILOR



 

Spre Cascada Cailor. In vale, Borsa





Cascada Cailor este una dintre cele mai frumoase cascade din România, formată pe versantul nordic al Munţilor Rodnei, in apropierea statiunii turistice Borşa. Este o destinaţie foarte populară, anual mii de turişti din toate colţurile ţării şi din străinătate vin să vadă una dintre cele mai maiestuoase cascade din Carpaţi. Apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar şi de acolo de pe versantul abrupt al Rezervaţiei Piatra Rea se prăvăleşte în jos formând cascada în mai multe trepte cu căderi succesive de 40 m apoi 20 m si din nou 40 m.
Legenda Cascadei Cailor
Conform legendei, Muntele Piatra Rea datorită păşunilor sale întinse era locul preferat al localnicilor pentru a ţine din primăvară până în toamnă "stavele" (hergheliile) de cai. Insă acest rai al cailor nu era chiar aşa de liniştit. Din când în când ursul incerca să îşi găsească o pradă uşoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă într-un loc deschis şansele ursului erau slabe.
Aşa că ursul de obicei încerca să incolţească cai deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascada a Cailor. Aici sărmanele animale nu aveau altă soluţie decât să se arunce în hău, astfel ursul având câştig de cauză. Într-o noapte întunecată, fără vizibilitate şi cu o furtună de proporţii, ursul a venit din nou să îşi aleagă o pradă. Speriaţi de fulgere şi de atacul neaşteptat al ursului, animalele au luat-o la goana, direct spre prăpastie.
Unii dintre ei au scăpat dar o mulţime de animale au căzut în prăpastie, ursul alegându-se după spusele localnicilor cu vreo 15 cai.



Cascada Cailor  foto; Paul Snaider



De atunci localnicii marcaţi de eveniment au început să foloseasca numele de Cascada Cailor. Dar nu numai cascada a primit acest nume. Muntele se numeşte Muntele Cailor, circul glaciar a fost denumit Podul Cailor iar pârăul care se prăvăleşte jos pe abrupturi se numeşte Izvorul Cailor.
Accesul spre Cascada Cailor
Accesul spre cascada este facil, fie pe jos de la Borşa pe o poteca, fie cu telescaunul din staţiunea Borşa. De la capătul superior al telescaunului se poate ajunge la Cascada Cailor în circa 15 minute. Telescaunul porneşte doar dacă există un grup de minim 10-15 persoane.

Podul Carol I

                           Podul de la Cernavodă

                              

 Ziua de 14 septembrie 1895 a fost şi va rămane o zi memorabilă în istoria României, ea fiind ziua când, prin inaugurarea podului peste Dunăre de la Cernavodă, ţinuturile dobrogene au fost legate de restul ţării. Dar, putina istorie se cuvine. Idea de a construi un pod peste Dunăre a apărut în ţară la noi odată cu necesitatea construirii căii ferate în vederea deschiderii către mare. Încă din 1851 Domnitorul Ştirbei arăta într-un ofis ;’’Să întreprindă Guvernul de îndată prin inginer special, deprins şi cercat în aceste lucrări, studiul pregătitor al liniei drumului de la Vîrciorova prin Craiova şi Bucureşti la Dunăre la punctul ce se va găsi mai priincios  de unde drumul de fier sa se prelungeasca pana la un punct al Marii Negre.‘’Dar, retragerea din domnie a lui Ştirbei  amână realizarea proiectului. 

Cu venirea pe tronul României a domnitorului Carol I, calea ferata Bucureşti-Giurgiu intră în construcţie şi va fi inaugurată la 14 octombrie 1869 de însuşi domnitorul. După  terminarea războiului a apărut necesitatea construirii unui pod peste Dunăre care să lege România  de noua sa provincie, Dobrogea. Noile relaţii economice şi administrative impuneau imperios o legătura mai sigură şi rapidă cu Constanţa. Astfel că, la 1882 se organizează un concurs  internaţional prin care se dădea libertate firmelor interesate să-şi aleagă traseul, punctele de trecere peste braţul Borcea şi Dunăre, să construiască podurile din fier sau oţel, pe picioare de zidărie cu o lungime şi înălţime suficiente pentru a permite traficul fluvial S-au prezentat 8 proiecte, 4 de case franceze şi câte una elveţiană, austriacă, germană şi belgiană, dar comisia formată din experţi internaţionali nu a dat câştig niciuneia. Drept urmare, s-a organizat un nou concurs în 1886 la care s-au prezentat 5 case: Braine-le Comple, Fives-Lille, Cail, Gouin, Jorel, dar din cauză că nu au dat proiecte complet studiate ori s-au abătut de la programul impus, Ministerul nu a admis nici unul pentru a fi executat.

  Asa că, în decembrie 1887, Ministerul Lucrărilor Publice, însărcinează pe inginer Anghel Saligny cu elaborarea proiectelor cu linia ferată Feteşti-Cernavodă şi a podurilor ce urmau a fi construit În acest scop, pentru informare şi documentare el vizitează marile lucrări ce erau atunci în Europa. Întors în ţară îşi formează echipa de tineri ingineri pe care îi avusese ca elevi la renumita Şcoala de Poduri şi Şosele şi începe elaborarea marelui proiect ce avea să fie mândria şi de ce nu etalonul construcţiilor româneşti. in domeniu.  Pe 9 octombrie 1890 regele Carol I a pus piatra de fundament, inaugurând astfel lucrările noului proiect, iar pe 14 septembrie 1895 în prezenţa sa şi a unui număr mare de personalităţi, în frunte cu Anghel Saligny, trecea pe pod prima locomotivă.Cu o deschidere metalica centrala de 190 m.,4 deshideri de 140 m.si un viaduct la intrare cu 15 deschideri si o panta de 10%  pentru a putea cistiga inaltimea necesara de 30 m.deasupra  apelor Dunarii ,Podul de peste Dunare ,cum i se spunea atunci ,dar si acum ,.era cel mai mare din Europa. Drept recunoştinţă pentru minunata lucrare, regele Carol I îl decorează pe Anghel Saligny cu medalia “Crucea Coroanei României” şi propune ca staţia de cale ferată de lângă pod să-i poarte numele.

  Au fost momente de glorii, momente de mândrie naţională, momente de neuitat aşa cum de altfel a afirmat la acea vreme si regele: “Iată o glorie a României!”





Prof. PAUL SNAIDER

                                                         

                                                       

                                                    

                                                                

CHEILE TURZII

Cheile Turzii

Cheile Turzii sunt o rezervatie naturala protejata, aflata la o distanta de 6 km vest de Turda, de-a lungul vaii Hasdate.
Au o lungime de 2.900 m si o inaltime a peretilor de pana la 300 m. Cheile ocupa o suprafata de 125 ha si s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de catre raul Hasdate.
Cheile Turzii ofera un peisaj carstic de o rara salbaticie: stanci inalte si abrupte, creste ascutite, turnuri de piatra, valcele pietroase, grohotisuri, arcade etc. Contine peste 1.000 de specii de plante si animale, unele reprezentand elemente rare, ca usturoiul salbatic, acvila de stanca s.a.
FloraIn Cheile Turzii exista app. 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocosului, odoleanul, omagul, stanjenelul violaceu, vulturica, scorusul argintiu, usturoiul salbatic.
Sunt prezente 67 de specii de pasari, specii de pesti, batracieni, vulpea, nevastuica, jderul de piatra, mistreti, iepuri, nevastuica, caprioare etc.
In total se cunosc in Cheile Turzii cca 60 de pesteri, firide sau arcade (resturi ale unor pesteri prabusite), aproape toate de dimensiuni mici (doar 8 depasesc 20 m lungime, cea mai mare atingand 120 m).
Pestera "Cetateaua Mare" (aPestera lui Balicaa) se afla langa podul nr.4, pe partea dreapta a vaii Hasdate. Aici s-a adapostit o perioada haiducul Nichita Balica [3] din Petrestii de Jos, care a participat la revolta antiaustriaca a Curutilor.

Pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XX, pe coama din partea dreapta a Cheilor (in sensul de curgere al apelor vaii Hasdate) exista o veche bisericuta din lemn, nefolosita. Spre sfarsitul anilor 50 oamenii locului au demantelat-o complet.
Peste apa vaii Hasdate exista 4 poduri suspendate. Primul pod (nr.1) este amplasat nu departe de intrarea in Chei, ultimul pod (nr.4) spre iesirea din Chei, in directia comunei Petrestii de Jos.

In 1935 in Chei s-a deschis o cabana cu aspect medieval, in zona fiind instalate ulterior mai multe case de vacanta.