Maramuresul istoric, locul dacilor liberi

Săpânţa

                                                         

Săpanţa este o comună aflată la 15 km de oraşul Sighet, localizată geografic în partea de Nord a României, în Tara Maramureşului. Comuna Săpanţa este asezată pe malul drept al Tisei în dreptul Vaii Tarasului, aproape de confluenţa râurilor Săpanţa şi Tisa. Pe DN 19, localitatea este situata la aproximativ 18 km distanta de Sighetul Marmatiei. Sapanta este una din comunele mari ale Maramuresului. Comuna are hotar cu municipiul Baia Mare si localitatile Certeze (judetul Satu Mare), Remeti, Campulung la Tisa, Sarasau, Sughetu Marmatiei, Giulesti si Ocna sugatag. La nord Sapanta este marginita de raul Tisa care desparte aici Romania de Ucraina.Suprafata comunei este de aproximativ 150 km patrati si cuprinde lunci, terase, dealuri si munti. Asezarea este dominata de Piatra Sapantei, o formnatiune vulcanica impresionanta. Cimitirul Vesel este cea mai cunoscuta atractie turistica din acest oras, poate chiar si din tara. Culorile vesele si sculptura in lemn pestrita acestea sunt cele doua calitati ale reprezentarilor din "cimitirul vesel".

 

                                                     In 1935, Stan Ioan Patras, pe atunci un anonim sculptor in lemn, a cioplit primul vers al unui epitaf pe o cruce din Sapanta. Cimitirul vesel este un fel de arhiva care pastreaza incrustate in lemn povestile vietii sapantenilor. Si ca sa fie \"vesel\" acest loc trebuia sa fie un spectacol de culoare. Stan Ioan Patras a facut ceva ce nu a mai facut nimeni pana atunci in Maramures: a adaugat lemnului culorile vietii si a transformat un loc de regula trist intr-un loc vesel.
Vestitul cimitir se afla in centrul comunei, la biserica parohiala. Cimitirul are peste 800 de cruci. Specificul acestui cimitir consta in crucile sale, sculptate in lemn de stejar, pictate si versificate prin incrustare. Culoarea aleasa de Stan Ioan Patras este albastrul. Aceasta culoare a fost numita \"albastru de Sapanta\" si este putin diferita de albastrul de Voronet.

                                                         

Cele mai multe epitafuri sunt scurte, in general fiind alcatuite dintr-un numar de versuri care difera intre 7 si 17. Sunt insa si cateva ale caror cuprins se intinde si pe versoul crucii si la acestea numarul versurilor se dubleaza. Versurile sunt simple, spontane si scrise in grai maramuresean, de multe ori granmatica fiind neglijata. Fiecare cuprinde in cateva versuri numele si ceea ce a fost esential in viata celui de sub cruce.