Amintiri cu Paul Snaider





De la stinga la dreapta; Dinu Gheorghe-Plesa Eugen- Paul Snaider
Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic

Banca 2; Paul Snaider si Dragomir Dumitru sau Mitica de la Liga

Paul Snaider- Mihai Lupoi



Paul Snaider- Dumitru Puzdrea

Paul Snaider + Mitica de la Liga



Dep. Paul Snaider, randul doi



Mihai Ungheanu si Mihai Lupoi



Paul Snaider- Irina Loghin- Ion Dolanescu
La festivitatea lansarii postului de TV-National- Parlament



Paul Snaider si Dumitru Badea
In picioare; Nicolae Iorga si Stefan Cazimir

Cartierele Bucurestiului

Originea numelor

 

Balta Alba - Aici se afla o groapa de var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand ploua, locul devenea o balta. Alba.

Baneasa - Nevasta banului. In cazul de fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni - Francisc Rakoczi al II-lea pleaca la turci (nici el, nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din apropiatii lui Rakoczi. Mai exact, o ceata de husari condusi de groful Miklos Bercsenyi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti, husarii Berceni au luat o pauza.

Colentina - Probabil e doar o legenda (asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tina" - cu referire la locul baltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si "Olintina".

Cotroceni - Numele ii vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care inseamna "a cotrobai", "a scotoci", "a scormoni".
     
Crangasi - Etimologia este evidenta. Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei - un crang. Aici traiau, normal, crangasii.   

Damaroaia - aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii - Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si "Spirea"), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).

Dristor - vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau "darstari", "darsta" fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau "darste" si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.

Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.

Ferentari - paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!) "Ferentarius" - Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca - dupa numele boierilor care au stapanit locurile respective: Florestii.

Ghencea - Din turca vine. Pe vremea fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca. Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.

Giulesti - O proprietate boiereasca: a Julestilor.

Lipscani - din slava - Lipsk, Lipsko ("locul cu tei"). Acest "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari - In secolul 19 aici era zona de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat aici "Pirotehnia Armatei".

Pantelimon - isi ia numele dupa Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca "pan" inseamna "tot" si "eleimon" inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

Rahova - Aici e simplu. Numele e relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei si Calea Dorobantilor.

Salajan - Un nume si mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Salajan.

Titan - isi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construita la inceputul secolului XX.

Vitan - De la D. Papazoglu aflam ce-i ala un vitan: "In ocolul orasului, spre nord, este campia Vitanului, unde vitele orasenilor isi aveau pasciunea".

Mai aflati cate ceva despre  Bucuresti...
 
1. Bucurestiul este a 6-a capitala ca marime din UE.

2. Cea mai veche gara in Bucuresti este Filaret.

3. Primul drum din Bucuresti a fost Drumul de Lemn, astazi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavata cu trunchiuri de copaci.

4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate in Bucuresti in 1840, fiind printre primele orase din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.

5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hotilor de caciuli de blana. Stateau cocotati pe zid si le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoara si un carlig de pescuit. Apoi le vindeau in parcul Tineretului.

6. Intrarea hotelului Novotel este fatada fostului Teatru National. In timpul celui de-al doilea razboi mondial,  mai exact in 26 august 1944, s-a urmarit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba insa a ratat tinta si a cazut pe Teatrul National.

7. Denumirea veche a parcului Cismigiu era balta lui Dura Negutatorul, dar in 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apa a orasului porunceste sa se construiasca o cismea spre iesirea Ştirbei Voda de astazi.

8. Numele strazii Lipscani provine de la orasul Leipzig din Germania, lucru ce aminteste de viata comerciala extrem de dinamica a Valahiei.

9. Orasul Bucuresti este desemnat capitala a Tarii  Romanesti in 1659 de catre domnitorul Gheorghe Ghica.

10. Intre 1798 si 1831, populatia Bucurestiului se dubleaza. Recensamantul din 1798 numara putin peste 30 mii de locuitori, in timp ce 33 de ani mai tarziu se ajunge la 60.587 locuitori. Intre 1948 si 1992 populatia Bucurestiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensamant, numarul de locuitori ai orasului a fost 1.929.000.

11. Peste 20 de biserici si asezaminte monahale au fost distruse, partial sau total, in perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangasi (1564), Biserica Alba- Postavari (1568),  Manastirea Mihai Voda (1591) si altele.

12. Bucurestiul este infratit cu 9 orase din intreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing, Atlanta, Budapesta sau Hanovra.

13. Palatul Telefoanelor din Bucuresti a fost construit intre 1929-1934 in stilul zgarie-norilor americani si a fost pana in anii ‘70 cea mai inalta cladire din Bucuresti.

Hai Steaua !

In urma cu 7 ani publicam in Tricolorul acest articol:

                    Victoria cu 4-0 a echipei STEAUA împotriva formaţiei RC LENS, ne-a  reamintit de acea noapte  superbă din 7-8 mai 1986 de la SEVILLA, când marea echipa de atunci, dar şi de acum, învingea pe FC BARCELONA, câştigând marele trofeu , ,,Cupa  Campionilor Europeni.” Acest 4-0, aduce echipei nu numai victoria dar şi o stare de spirit benefică, de încredere în momente când, nişte neghiobi inculţi şi aroganţi o ataca continuu. Jocul, sub aspectul dăruirii dar şi al tacticii, i-a facut pe cei 25000 de suporteri din Ghencea să retrăiască acele vremuri de neuitat., pe care cu toţii , sper le dorim reeditate .Cu siguranţă, prezenţa lui Marius  Lacatuş ( autorul unui gol în acea noapte de vis ), a avut o mare influienţă în plan moral  asupra minunaţilor jucători .

.      Pentru cei ce doresc să-şi reamintească acele momente, le recomand cartea  lui Horia Alexandrescu, “STEAUA CAMPIOANA EUROPEI”, în a cărei postfaţă găsim scrise de scriitorul, dar si poetul de atunci ,CORNELIU VADIM TUDOR,  urmatoarele : “Darul Stelei este sublim, imaginea sa de cireş înflorit ne va polei fereastra memoriei în nopţile lungi de iarnă, ca în basmele copilăriei, este darul pe care un  mănunchi de băieţi inimoşi l-au făcut poporului lor de origine daco-latină, aratându-ne tuturor că putem fi în fruntea continentului, că oameni suntem şi noi şi nimic din ceea ce este omenesc nu trbuie să ne fie străin .“                                                            

    Cât de actuale si de sensibile sunt vorbele  de acum 19 ani. Hai STEAUA !                                                                   

Tebea, Panteonul Ardealului

Avram Iancu

                                                                                       

Avram Iancu, figură remarcabilă a Revoluţiei Paşoptiste din Transilvania, s-a născut în Munţii Apuseni, la Vidra de Sus, într-o familie de iobagi la origine. Prin funcţia de jude, tatălui său ajunge să depăşească acest statut şi să-i ofere un viitor promiţător fiului. Astfel, Avram Iancu va avea posibilitatea să studieze, mai întâi la şcolile elementare din Poiana Vadului şi Abrud, apoi la gimnaziul din Zlatna. Din 1841 şi până în 1843 se află la Cluj, unde urmează studii umaniste şi de filosofie la Liceul Piarist. Frecventarea unui liceu catolic maghiar era un lucru des întâlnit în acea perioadă la tinerii români din familii mai înstărite. La acelaşi liceu din Cluj s-au format sub îndrumarea călugărilor catolici şi alţi reprezentanţi de marcă ai culturii românşti, cu ar fi: Gheorghe Şincai, Petru Maior sau Alexandru Papiu-Ilarian, care la vârsta maturităţii vor deveni importanţi militanţi pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania. Tot la Cluj va urma Avram Iancu şi Facultatea de Drept, până în anul 1847.

După terminarea studiilor, hotărât fiind să urmeze cariera de avocat, vine la Tîrgu-Mureş pentru a-şi îndeplini stagiatura pe lângă Tabla Regească. Această instituţie, care a atras în jurul său mulţi tineri români dornici să-şi construiască cariere de avocaţi sau jurişti, a fost mutată aici de la Mediaş, în anul 1754, din iniţiativa reginei Maria Tereza.

Împreună cu Alexandru Papiu-Ilarian, care era şi el cancelarist la Tabla Regească, Avram Iancu devine lider al tinerilor intelectuali români de la Tîrgu-Mureş, animaţi de sentimente profund naţionale şi dornici de a se implica în rezolvarea problemelor politice şi sociale ale românilor din Transilvania.

În anii petrecuţi la Tîrgu-Mureş a locuit într-o casă aflată pe strada care astăzi îi poartă numele, la numărul 23. Placa memorială aflată pe faţada clădirii aminteşte de acest lucru: „În această casă a locuit între anii 1847-1848 Avram Iancu luptător dârz şi neînfricat pentru drepturile sociale şi naţionale ale poporului român.”

Gorunul lui Horea

Odată cu izbucnirea evenimentelor din 1848, Avram Iancu se va afla printre organizatorii revoluţiei. Pentru a doua Adunare Naţională de la Blaj strânge un număr de 10.000 de moţi de prin locurile natale, în fruntea cărora va fi prezent pe Câmpia Libertăţii.

Pe parcursul anilor 1848 şi 1849, devine conducătorul oştilor ţărăneşti din Munţii Apuseni, unde creează un adevărat nucleu al rezistenţei româneşti împotriva forţelor armate anti revoluţionare austriece. În decursul anului 1849 Nicolae Bălcescu va duce o grea muncă de mediere între conducătorul revoluţiei populare maghiare, Kossuth Lajos, şi Avram Iancu, pentru ca cele două armate să lupte împreună împotriva inamicului comun. În acest sens, Kossuth şi Bălcescu vor pune la cale, în iulie 1849, „proiectul de pacificare”. Nu se va putea ajunge însă la un acord între revoluţionarii români şi maghiari, astfel că trupele austriece cu ajutor din partea ţarului Rusiei vor înfrânge definitiv revoluţia, în august 1849.

Lupta lui Avram Iancu pentru dobândirea drepturilor românilor ardeleni va continua şi după 1849 prin alte mijloace. Astfel, în 1851 face parte din delegaţia transilvăneană care pleacă la Viena pentru a prezenta revendicările românilor. În 1852, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph în Transilvania, se simte extrem de ofensat de refuzul de a fi primit în audienţă, ceea ce îl determină să nu accepte ulterior decoraţia acordată de acesta pentru meritul de a nu se fi alăturat revoluţiei maghiare din 1848.

După 1852 urmează o perioadă mai obscură în viaţa lui Avram Iancu, marcată de boală şi de profunda dezamăgire de a se vedea incapabil să ducă la bun sfârşit măreţele sale planuri.

Se stinge din viaţă la 10 septembrie 1872, la Baia de Criş şi este înmormântat la Ţebea, în judeţul Hunedoara, lângă „Gorunul lui Horea”.





Bibliografie:
Silviu Dragomir- Avram IancuAutor: Maria Orosan-Telea

                                   Album cu poze de la casa memoriala