TRUFIA AMERICANA
Trufia americană nu are limite. De la fiinţarea sa ca naţiune, trufia a fost o armă, un fel de a fi şi ea se multiplică perpetuu odată cu dezvoltarea economică şi militară. Ei se cred cei mai buni,cei mai deştepţi, cei mai democraţi. In realitate în America sunt atît oameni cinstiţi şi deştepţi cît şi escroci, criminali şi debili mintal.Ei sunt jandarmii lumii dar, din păcate ,, Cruciadele ,, Preşedintelui Bush impotriva Avganistanului şi a Irakului, pentru acapararea unor zăcăminte de petrol fac numai deservicii poporului pe care-l păstoreşte, SUA acumulînd cea mai mare datorie naţională din lume din toate timpurile.
Susţinut în campania electorală de marile corporaţii petroliere şi producătoare de armament, acum trebuie să le plătească inzecit ceea ce au cheltuit spre a-l face stăpînul planetei. Mai mult,însăşi familia Bush are sub control mari firme ce au ca obiect de activitate procesarea şi vînzarea de petrol. Si cum trebuia găsit un motiv pentru invadarea Irakului, a cincea ţara de pe glob deţinătoare de mari rezerve de ţiţei , Administraţia americană, în complicitate cu Tony Blair a inventat motive care de care mai mincinoase şi mai false. Fără scrupule, cei doi au incitat întreaga lume, declarînd că Saddam Hussein deţine arme de distrugere în masă şi e pregătit pentru a le folosi împotriva occidentului.
Ajutat de unele publicaţii, televiziuni,CIA, FBI, şi o întreagă camarilă a sa, a lansat şi mediatizat rapoarte false pentru a pregăti opinia publică de peste tot în lume cu marea invazie a Irakului.
Operaţiunea ,, SHOCH and AWE „ (Soc şi unire ), a declanşat săzboiul în numele celor două Turnuri Gemene şi al Pentagonului.O altă făcătură şi aici.
Discursul lui Bush despre ,, redarea libertăţii poporului irakian ,, ,de pe crucuşătorul unde a semnat ,, cîştigarea războiului în Irak”,s-a dovedit a fi de fapt un mijloc de amplificare a fricii şi terorii ce trebuiau inoculate în rîndul populaţiei civile.
Si aşa, la 20 martie 2003 a început invazia coaliţiei în Irak, care viola flagrant Dreptul Internaţional şi care nu dispunea de aprobare din partea Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.
De multe ori stai şi te cruceşti; la ce bun un asemenea război, care a produs şi produce din păcate în continuare zeci de mii de victime, militari şi civili şi o mare alocare bugetară. Astfel:. numărul pierderilor umane irakiene nu este cunoscut dar, presa britanică estimează între 59287 şi 65121 civili irakieni ucişi, iar cunoscuta revistă medicală Lancet, folosind tehnici epidemiologice a calculat un număr de peste 600000 civili ucişi în patru ani de către agresorii aliaţi..
De partea americană, oficial, 3217 militari activi decedaţi în patru ani, 13357 răniţi şi 10685 răniţi grav.155000 militari americani au cerut îngrijiri psihiatrice în 2006, 209000 în 2007 plus 263000 care se estimează că vor fi îngrijiţi în 2008. Numai pentru aceştia din urmă, Euforia Spitalelor Militare (Veteranus Administration ) a cerut 2,96 miliarde de dolai pentru îngrijiri medicale psihiatrice pentru anul fiscal 2008, cu 545 milioane mai mult faţă de 2006.
La vremea respectivă în marea majoritate a ţărilor de pe glob,au existat voci atît din lumea politică dar şi civilă, care, prin ample demonstraţii de stradă contestau şi incriminau procedurile barbare folosite de mai marii planetei. La noi în ţară nimic.
Atît Preşedenţia, cît şi Guvernul sau Parlamentul au aprobat tacit sau explicit actul criminal, desfăşurat chipurile în numele democraţiei şi al păcii pe planetă, acceptînd trimiterea de trupe romaneşti peste hotare.
Singurul care a avut curaj şi a spus-o răspicat atît în presă dar şi de la tribuna Parlamentului cu toate că a fost atacat, jignit şi insultat, a fost Preşedintele. Corneliu Vadim Tudor, care a cerut de nenumărate ori retragerea trupelor romaneşti din afara graniţelor ţării
Se spune că intrarea ROMANIEI în NATO îi asigură securitatea teritorială. Oare ? Lansarea unui atac asupra altui stat incomod pentru America, e vorba de Iran, ne va creia mari şi multiple probleme de securitate, mai ales acum cînd terorismul e în floare. Recent încă o victimă a lui Băsescu, ultimul preşedinte est-european care mai susţine avenura americană, s-a întors în sicru acasă.
Cîţi tineri trebuie să mai moară pentru ca mai marii naţiunii să înţeleagă pericolul acestor nesăbuite şi servile acţiuni ?
Prof. PAUL SNAIDER,
Fost deputat PRM de NEAMT
MIHAIL SEBASTIAN, aniversare
Pe data de 18 0ctombrie se implinesc 100 de ani de la naşterea marelui scriitor,dramaturg şi eseist, MIHAIL SEBASTIAN, pe numele sau adevărat Iosif Hechter. Născut la Brăila , în 1907, urmează cursurile liceale în oraşul său natal apoi, face studiile universitare de drept şi filozofie la Bucureşti. După absolvirea facultăţii, în urma unei tentative eşuate de a-şi da doctoratul în drept la Paris , lucrează ca secretar la o importantă casă de avocatură, dar şi ca avocat pledant. Descoperit în 1927 de Nae Ionescu, preşedintele comisiei de bacalaureat a liceului pe care la urmat, a fost îndrumat să colaboreze la revista Cuvântul, unde îl cunoaşte şi se împrieteneşe cu Mircea Eliade, facilitîndu-i intrarea în cercul fruntaşilor tinerei generaţii; Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu, Ionel Jianu. Inzestrat cu o bogată cultură literară, mai ales franceză, avînd ca scriitori preferaţi pe Paul Valery, Marcel Proust, Gustave Flaubert, Andre Mauris, şi alţi romancieri francezi, scriitorul îşi pune în valoare sensibilitatea, talentul şi întreaga vocaţie analitică a sa.
Debutează în literatură în 1932 cu volumul Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi , în 1933 îi apare romanul Femei, ce are meritul de a schiţa portretul moral al viitoarelor personaje din piesele sale. In anul următor, publică un alt roman, De două mii de ani, considerat de critici capodopera prozei sale, fiind un jurnal deghizat, intim, ce descrie destinul unui intelectual evreu şi împrejurările pătrunderii sale în atmosfera vieţii universitare şi a celei literare. Dintre scrierile cele mai importante reamintim: Fragmente dintr-un carnet găsit (1932), Oraşul cu salcîmi (1935)-roman, Accidentul (1940)-roman, Ultima oră şi Insula,ultimele două publicate postum. Fără îndoială că, Mihail Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg, piesele de teatru Steaua fară nume şi Jocul de-a vacanţa, mult apreciate de critica literă şi în aceişi masură de publicul larg de ascultători, spectatori, şi telespectatori, au rămas pînă azi, opere reprezentative ale marelui scriitor.
Moartea dramaturgului, survenită într-un accident de camion, în 29 mai 1945, la numai 38 de ani, a stins acea flacară a tinereţii, şi odată cu ea unul dintre cele mai promiţătoare talente, dar, opera sa, deşi oprită prematur, va dăinui permanent în panoplia valorilor spirituale şi culturale româneşti
Prof. PAUL SNAIDER
CETATEANUL, VICTIMA A JOCURILOR POLITICE
Ceea ce se întâmplă astăzi pe scena politică a ţării, frământările din interiorul partidelor politice, este semnalul declanşării într-un viitor apropiat a campaniei electorale, având ca centru de comandă Palatul Cotroceni.
Este vizibil, chiar şi pentru un simplu cetăţean, că, simultan cu operaţiunea de intoxicare a opiniei publice cu sondaje, care mai de care mai mincinoase, s-a dat startul şi în bătalia pentru posturile cheie, începând cu cele din administraţiile locale, centrale, Guvern, şi chiar în diplomaţie, ele devenind instrumente utile pentru fraudarea viitoarelor alegeri.
Dificultăţile cu care se confruntă societatea românească în ansamblu, pentru guvernanţi, au devenit o problemă secundară, în raport cu miza mare pusă în joc: care pe care , cine pe cine, în timp ce, în acest context,au apărut grupuri de interese clientelare,care îşi asigură existenţa şi poziţiile privilegiate prin stimularea şi întreţinerea conflictelor dintre Palate.
Perpetuarea unor mari deficienţe în procesul de guvernare, accelerează fenomenul de pauperizare a populaţiei, concomitent cu polarizarea accentuată a bogaţiei, ducând astfel la o stratificarea periculoasă a societăţii. Avem deja, oficial, miliardari în dolari.
Criza politică în care ne aflăm necontenit de la instalarea eterogenului şi debilului Guvern s-a agravat., într-o societate unde averea şi banul tinde să ia locul cinstei de care odată se bucura şi a creat o mândrie mult mai josnică decât cea a nobleţii : a creat mândria banului.
Partidul Democrat, încă de la înfiinţarea sa, si Traian Basescu au luptat şi luptă în continuare cu toate mijloacele permise şi nepermise pentru a discredita partidele cu care s-au aliat, sperând ca, pe ruinele popularităţii lor, să fie mereu la guvernare .Groaznica situaţie; să dai proştilor încrezuţi, puterea nelimitată de a se manifesta din plin pe umerii poporului, în numele tău, iar el, poporul să te crediteze pentru un nou mandat.
Oameni lipsiţi cu desăvârşire de bunul simţ, inculţi şi aroganţi,dar înzestraţi cu o doză enormă de cinism şi tenacitate, pătrund mereu în politică, o acaparează, şi îşi bat joc de cinstea şi încrederea care le-au acordat-o cetăţenii, inducând opinia publică în eroare.
Veninul rivalităţilor electorale s-a strecurat puţin câte puţin, făcând ca cetăţeanul de rând, adică alegătorul, să fie zăpăcit de cap, nemaiînţelegand nimic din tot ce se întamplă.
Dacă în urmă cu doi ani flamura portocalie flutura în semn de victorie asupra celei roşii, astăzi semnificaţia culorii este cea adevarată, motiv pentru care c.f.r-iştii şi drumarii o folosesc.
Aşa se face că, pe Traian Băsescu nu-l interesează dacă ”trăiţi bine”, ci un al doilea mandat la Cotroceni. Prioritar în întreaga activitate a sa este subordonarea tuturor funcţiilor cheie din stat: SRI, SIE, ANI, CNSAS, şi, mai nou folosirea raportului aşa zisei comisii de condamnare a comunismului, care fie vorba între noi a “condamnat” ceva ce nici nu a existat .
Nu lipsit de importanţă pentru el este selectarea persoanelor şi numirea lor în cadrul misiunilor diplomatice, o atenţie deosebită fiind acordată ţărilor unde comunităţile de români sunt numeroase, şi care pot, prin fraudare bineînţeles, să aducă voturi în urna de la Cotroceni.
Şi, pentru că veni vorba, a propos, ce se mai aude în legătură cu sesizările de fraudare a alegerilor din 2004 ? Linişte şi pace . De... baba se piaptană. Dar Ţara ?
Ţara aşteaptă şi speră ca în curând forţele curate, dornice de dreptate ,care nu au guvernat niciodată să vină la cârma ei, în ciuda superstiţiei politice vânturată de unii aşa zisi analişti politici, care afirmă că, vezi Doamne nu ai ce să alegi –toţi fiind o apă şi un pamânt. A venit momentul suprem să se păşească de îndată la refacerea morală şi la unitatea tuturor forţelor politice şi civice care mai simt româneşte.
Avem nevoie de încredere, curaj şi credinţă în Dumnezeu, pentru că, în curând, România va avea primul Preşedinte creştin, iubitor de oameni şi însetat de dreptate.Domnul Preşedinte Dr.CORNELIU VADIM TUDOR
Prof. PAUL ŞNAIDER
fost deputat PRM de NEAMŢ
26 FEBRUARIE 2007
SCOALA
În ultimii ani, în România, calitatea procesului de învăţământ a cunoscut o degradare continuă în ciuda mult trâmbiţatei reforme implementate în sistem. Flagelul incompetenţei, a corupţiei si a haosului legislativ din domeniu a cuprins toate formele si nivelurile de învăţământ, de la cel preşcolar la cel universitar, cu grave repercusiuni pe piaţa forţei de munca şi implicit a vieţii sociale.
Toate efectele au o cauză comună: subfinanţarea, sărăcia, şomajul şi nesiguranţa zilei de mâine, acestea punându-şi amprenta asupra instrucţiei şi educaţiei tinerei generaţii.
Descentralizarea şi deconcentrarea administrativă şi financiară a instituţiilor specializate a aruncat răspunderea asupra autorităţilor locale ale căror bugete, în cvasitotalitatea lor, mai cu seamă în mediul rural, sunt subvenţionate de stat, astfel că, o parte din programe, cum ar fi: calculatoare în toate şcolile, construirea de săli de sport, organizarea transportului şcolar,” laptele si cornul” etc. au îmbrăcat mai mult o haina propagandistica. Adevărul este că învăţământul românesc este populat din ce în ce mai mult de elevi şi studenţi săraci, mulţi dintre ei abandonaţi de familie şi societate. Rezultatele se văd: indisciplina şi violenţa în şcoli, dezinteres faţă de studiu, înmulţirea cazurilor de abandon şcolar, droguri şi prostituţie.
Din cauza sărăciei şi a şomajului mulţi părinţi au ales calea străinătăţii pentru a putea munci legal sau ilegal cu mari riscuri, lăsând acasă copiii în voia sorţii, astfel că, numai în judeţul Neamţ, de exemplu, mai mult de 10% dintre elevi, aproximativ 13.000, au părinţii plecaţi la muncă în Italia, Spania sau Franţa din care 6.900 de minori din mediul urban si 3.197 din mediul rural au rămas în grija bunicilor sau rudelor fiind părăsiţi de părinţi. Debusolaţi şi nesupravegheaţi ei cad adesea prada fenomenului infracţional.
După cum arată un studiu realizat recent de Compartimentul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie şi Cabinetul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică au fost identificaţi 529 de elevi cu probleme de infracţionalitate, comportament agresiv, consum de tutun şi alcool, droguri, furturi şi chiar crime.
Aşadar lucrurile sunt grave şi se îndreaptă într-o direcţie greşită. Din păcate sistemul este bântuit de confuzie, nesiguranţă şi sărăcie, de ciripeli şi abuzuri legislative, de experimente dăunătoare generaţiilor de copii, nevoite să traverseze anual drame inimaginabile care-şi lasă amprenta asupra existenţei lor viitoare.
De parcă n-ar fi de-ajuns, înşişi dascălii sunt traumatizaţi de lipsa de respect faţă de munca lor remunerata foarte slab, de reactualizarea unor metode desuete de inspecţii si controale, urmate de măsuri comandate politic.
Amintiţi-vă, stimaţi guvernanţi de adevărata reformă a lui Spiru Haret şi de spusele poetului naţional Mihai Eminescu: “Şcoala de azi reprezintă naţiunea de mâine”
Prof. Paul Snaider
fost deputat PRM de Neamt
Podul de la Cernavoda
Ziua de 14 septembrie 1895 a fost şi va rămane o zi memorabilă în istoria României, ea fiind ziua când, prin inaugurarea podului peste Dunăre de la Cernavodă, ţinuturile dobrogene au fost legate de restul ţării. Dar, putina istorie se cuvine. Idea de a construi un pod peste Dunăre a apărut în ţară la noi odată cu necesitatea construirii căii ferate în vederea deschiderii către mare. Încă din 1851 Domnitorul Ştirbei arăta într-un ofis ;’’Să întreprindă Guvernul de îndată prin inginer special, deprins şi cercat în aceste lucrări, studiul pregătitor al liniei drumului de la Vîrciorova prin Craiova şi Bucureşti la Dunăre la punctul ce se va găsi mai priincios DE UNDE DRUMUL DE FIER SĂ SE PRELUNGEASCĂ PÂNĂ LA UN PUNCT AL MĂRII NEGRE. ‘’Dar, retragerea din domnie a lui Ştirbei amână realizarea proiectului.
Cu venirea pe tronul României a domnitorului Carol I, calea ferata Bucureşti-Giurgiu intră în construcţie şi va fi inaugurată la 14 octombrie 1869 de însuşi domnitorul. După terminarea războiului a apărut necesitatea construirii unui pod peste Dunăre care să lege România de noua sa provincie, Dobrogea. Noile relaţii economice şi administrative impuneau imperios o legătura mai sigură şi rapidă cu Constanţa. Astfel că, la 1882 se organizează un concurs internaţional prin care se dădea libertate firmelor interesate să-şi aleagă traseul, punctele de trecere peste braţul Borcea şi Dunăre, să construiască podurile din fier sau oţel, pe picioare de zidărie cu o lungime şi înălţime suficiente pentru a permite traficul fluvial S-au prezentat 8 proiecte, 4 de case franceze şi câte una elveţiană, austriacă, germană şi belgiană, dar comisia formată din experţi internaţionali nu a dat câştig niciuneia. Drept urmare, s-a organizat un nou concurs în 1886 la care s-au prezentat 5 case: Braine-le Comple, Fives-Lille, Cail, Gouin, Jorel, dar din cauză că nu au dat proiecte complet studiate ori s-au abătut de la programul impus, Ministerul nu a admis nici unul pentru a fi executat.
Asa că, în decembrie 1887, Ministerul Lucrărilor Publice, însărcinează pe inginer Anghel Saligny cu elaborarea proiectelor cu linia ferată Feteşti-Cernavodă şi a podurilor ce urmau a fi construit În acest scop, pentru informare şi documentare el vizitează marile lucrări ce erau atunci în Europa. Întors în ţară îşi formează echipa de tineri ingineri pe care îi avusese ca elevi la renumita Şcoala de Poduri şi Şosele şi începe elaborarea marelui proiect ce avea să fie mândria şi de ce nu etalonul construcţiilor româneşti. in domeniu. Pe 9 octombrie 1890 regele Carol I a pus piatra de fundament, inaugurând astfel lucrările noului proiect, iar pe 14 septembrie 1895 în prezenţa sa şi a unui număr mare de personalităţi, în frunte cu Anghel Saligny, trecea pe pod prima locomotivă.Cu o deschidere metalica centrala de 190 m.,4 deshideri de 140 m.si un viaduct la intrare cu 15 deschideri si o panta de 10% pentru a putea cistiga inaltimea necesara de 30 m.deasupra apelor Dunarii ,Podul de peste Dunare ,cum i se spunea atunci ,dar si acum ,.era cel mai mare din Europa. Drept recunoştinţă pentru minunata lucrare, regele Carol I îl decorează pe Anghel Saligny cu medalia “Crucea Coroanei României” şi propune ca staţia de cale ferată de lângă pod să-i poarte numele.
Au fost momente de glorii, momente de mândrie naţională, momente de neuitat aşa cum de altfel a afirmat la acea vreme si regele: “Iată o glorie a României!”
Prof. PAUL SNAIDER
Fost deputat PRM de Neamt
HAI STEAUA !
Victoria cu 4-0 a echipei STEAUA împotriva formaţiei RC LENS, ne-a reamintit de acea noapte superbă din 7-8 mai 1986 de la SEVILLA, când marea echipa de atunci, dar şi de acum, învingea pe FC BARCELONA, câştigând marele trofeu , ,,Cupa Campionilor Europeni.” Acest 4-0, aduce echipei nu numai victoria dar şi o stare de spirit benefică, de încredere în momente când, nişte neghiobi inculţi şi aroganţi o ataca continuu. Jocul, sub aspectul dăruirii dar şi al tacticii, i-a facut pe cei 25000 de suporteri din Ghencea să retrăiască acele vremuri de neuitat., pe care cu toţii , sper le dorim reeditate .Cu siguranţă, prezenţa lui Marius Lacatuş ( autorul unui gol în acea noapte de vis ), a avut o mare influienţă în plan moral asupra minunaţilor jucători .
. Pentru cei ce doresc să-şi reamintească acele momente, le recomand cartea lui Horia Alexandrescu, “STEAUA CAMPIOANA EUROPEI”, în a cărei postfaţă găsim scrise de scriitorul, dar si poetul de atunci ,CORNELIU VADIM TUDOR, urmatoarele : “Darul Stelei este sublim, imaginea sa de cireş înflorit ne va polei fereastra memoriei în nopţile lungi de iarnă, ca în basmele copilăriei, este darul pe care un mănunchi de băieţi inimoşi l-au făcut poporului lor de origine daco-latină, aratându-ne tuturor că putem fi în fruntea continentului, că oameni suntem şi noi şi nimic din ceea ce este omenesc nu trbuie să ne fie străin .“
Cât de actuale si de sensibile sunt vorbele de acum 19 ani. Hai STEAUA !
Cât de actuale si de sensibile sunt vorbele de acum 19 ani. Hai STEAUA !
PAUL ŞNAIDER
fost deputat de Neamt
Vadim la Vatican
Dacă nici în momente dificile, de criză, noi romanii nu putem găsi un numitor comun în rezolvarea problemelor de interes naţional, Dumnezeu să ne mai înţeleagă.
Ceea ce se întîmplă acum în Italia, dar şi în alte state europene, în legatură cu imigranţii proveniţi din ţara noastră, pare a fi rezultatul unui scenariu bine regizat. Invinuirea categorică, fără drept de apărare a cetaţeanului Mailat, a unui criminal ucrainean căruia i sa atribuit cetăţenia română, sau mai nou, agresarea actriţei Laura Vasiliu în camera de hotel şi multe alte abuzuri ale autorităţilor italiene, spune totul în legătură cu imaginea noastră peste hotare.
Simultan a fost ,, înfierbîntată “ şi presa locală şi centrală din ţara soră, care nu mai încetează cu acuzaţii care mai de care mai aberante.Că o vină importantă o au şi unii cetăţeni de etnie ţigănească e adevarat, dar de aici pînă la a inventa criminali şi baze Al-Kaida la Galaţi mi se pare prea de tot.
Dar iată că , în acest context de declin al imaginii României în întreaga lume, organele Statului dorm în papuci; Guvernul tace, Preşedenţia se hăhăe ca de obicei, iar parlamentarii se fac că plouă, fugind de răspundere de parcă n-au fost aleşi spre a reprezenta interesele acestui popor.
Unul singur. Doar unul, a avut curajul şi bărbăţia de a se implica concret şi extraordinar de eficient în acest caz, demonstrînd, dacă mai era nevoie că patriotismul şi dragostea de oameni sunt pentru el repere morale şi nu vorbe aruncate în vînt.
Vizita de lucru efectuată de Preşedintele Partidului România Mare, CORNELIU VADIM TUDOR la Roma , coraborată cu retragerea din grupul I.T.S. a Parlamentului European a celor cinci parlamentari PRM, dovedeşte că PRM-ul are soluţii şi poate să se implice în problemele stringente ale ţării.
Primirea de către Suveranul Pontif a domnului Vadim Tudor, a avut şi va avea în continuare pentru mult timp un ecou atît în ţară dar şi în întreaga Europă .Chiar şi acea presă ostilă, n-a avut încotro şi a descris corect iniţiativa şi realizările de prestigiu ale preşedintelui PRM. Astfel, ziarul Cotidianul, din 15 noiembrie, relata însoţit de o frumoasă fotografie: ,,.. întîlnirea dintre Suveranul Pontif şi liderul PRM, intermediată de ambasadorul României la Vatican , a durat extrem de mult, avînd în vedere că preşedintele american George W. Bush a avut recent la dispoziţie 10 minute “
Medalia de Bronz a Vaticanului, primită din partea Suveranului Pontif, Papa Benedict al XVI-lea, de catre Preşedintele Corneliu Vadim Tudor, reprezintă o recunoaştere a meritelor unui OM ce prin tot ceea ce face propovăduieşte adevărul, setea de dreptate, speranţa şi credinţa în Dumnezeu.
Din păcate, mai sunt şi jigodii ce au comentat în stilul lor caracteristic: Mircea Dinescu şi Stelian Tănase. Si cînd te gîndeşti că Vadim s-a dus la Roma spre a-i ajuta pe confraţii lor.Nu-i nimic. Cu siguranţă nu vor fi loviţi cu parul.Aşa să îi ajute Dumnezeu.
Prof. PAUL SNAIDER,
fost deputat PRM de Neamt
Ce vreti voi ?
Prin procesul actual de reorganizare a Europei,şi lărgirea Uniunii Europene,pentru România, s-a creat o şansă şi o oportunitate, care ar trebui să influeneţeze în mod nemijlocit întregul curs al schimbărilor economice şi politice,reorientarea programului de reformă în politica internă dar şi cea externă
pţiunea europeană trebuie corelată în strânsă legatură şi armonie cu cerinţele tructurilor la care am aderat fără a neglija sau devalorza elementele de bază, tradiţionale ale poporului român: cultura,istoria şi religia
Doresc parlamentarilor români ce vor intra în marele Forum,indiferent de apartenenţa politică, etnie sau religie,să ne reprezinte cu cinste,demnitate,şi încredere, ducând cu ei:
- credinţa în Dumnezeu
- visul celest , ritmat din “Mioriţa
- primele aripi ale aviaţiei române.
- o” pasare maiastră” a lui Brâncuş,
- un vaccin de Babeş
- Luceafărul lui Eminescu,
- solia de pace a lui Titulescu.
- stiloul lui Poenaru,
Iar de vor fi întrebaţi: Ce vreţi voi ? Să li se răspundă demni . “Noi ? Buna pace!
Profesor PAUL SNAIDER
fost deputat PRM de Neamt
Constitutia
Toată nebunia asta care este acum în Romania
19 octombrie 2003-19 mai 2007 . A trebuit să treacă mai bine de 3 ani pentru ca toţi analiştii, dar şi oamenii politici să admită că legea în cauză are multe lacune, este ambiguă şi nu poate răspunde cerinţelor unui stat democratic autentic şi modern. Dacă ar fi fost ascultat la acea vreme glasul preşedintelui Corneliu Vadim Tudor nu s-ar fi ajuns aici, în situaţii ridicole, în care nici Curtea Constituţională nu este în stare să se pronunţe neechivoc dînd posibilitatea , chiar şi juriştilor să interpreteze contradictoriu, în funcţie de tabăra din care fac parte. Cel puţin, pe vechea Constituţie, Parlamentul ar fi putut cu votul a două treimi, să reexamineze deciziile Curţi Constituţionale. Nu vreau să dau sfaturi, dar cred că PRM ar trebui să readucă mai des şi mai insistent în discuţie acest lucru, pentru ca lumea să înţelegă că noi am avut întotdeauna dreptate. Si ca să fim corecţi pînă la capăt, Romania nici nu are Constituţie. Referendumul din 2003 a fost trişat şi în final furat, populaţia fiind adusă la urne cu arcanul, dar şi aşa prezenţa la vot a fost sub 50% .Or, tot ce se clădeşte pe minciună, se va ruina în curînd, iar uzurpatorii demnităţii şi a respectului de ţară vor da socoteală în curînd. Oligarhi de toate culorile, uniţi-vă, spre a fi mai uşor arestaţi.
Profesor, PAUL SNAIDER
Fost deputat PRM de Neamt
Ceasul cel din urma al acestei cîrmuiri va suna în curînd
Mascarada politicii româneşti a început să ia proporţii de desuchere dementă în faţa căreia nu ştii dacă trebuie să te cruceşti a spaimă, să te revolţi sau să scuipi a scîrbă.
Licitaţia popularităţii acoperită succesiv cu masa aceloraşi cete de derbedei şi trădatori sau de îndolenţi imbecili , ţintuieşte tara într-o vînturare de netrebnici pe drumurile desfundate şi pline de glod , întru proslavirea principiului democratic pe care şi-l arogă rînd pe rînd Guvern şi Opoziţie. La 6 decembrie 2009 (zi de doliu politic), ţara şi-a manifestat cu mult elan bucuria de a fi cîrmuită din nou pentru a doua oară consecutiv de cel pe care l-a înjurat şi criticat cu două săptamîni înainte şi pe care îl va huidui, să plece peste alte două săptamîni. Adică aceleaşi cete de haimanale şi imbecili ce formează clientela întrunirilor politice ce se vîntură de la un partid la altul spre a face dovada popularităţii fiecaruia pe rînd. Printre aceştia fiind şi oameni inteligenţi şi cu sinceră durere pentru nevoile ţării, care cu un an în urmă credeau într-o era nouă pe care, ’’ Partidul Portocală’’ ar introna-o în politica noastră.
Cu ce a confirmat aşteptările acestora? Bilanţul guvernării Băsesciene- Bociene se dovedeşte dezastruos în toate ramurile vieţii noastre publice, concepţia politică pe care a intronat-o de sus ,de la pupitru, fiind o concepţie de destrămare a autorităţii şi unităţii statului, de distrugere a valorilor individuale şi sociale, un program de subminare a vieţii noastre româneşti.
Parlamentul ţării a fost redus la o strînsură de cretini miluiţi şi mituiţi, ce vin la Bucureşti de dragul diurnelor şi al afacerilor ce va să-i transforme în oameni bogaţi, iar în faţa lor, de la înalta tribună, un Guvern de bragagii işi strigă marfa reformelor ce curg tulburi şi dubioase din dorinţa frumos vopsită pe din afara în paharul ştirb şi murdar al principiului democratic românesc. Administraţia ţării e în suferinţă datorita amestecului politic în treburile ei, şi geme sub presiunea corupţiei şi incompetenţei. Descentralizare, deconcentrare, vorbe goale. Totul este nepotism şi pupincurism. Haos peste tot..
Viaţa economică a ţarii moare strangulată de uriaşele datorii, strivită sub greutatea impozitelor şi a unei imflaţii ce stă să explodeze.
Armata îşi macină demnitatea, aceea care a mai rămas, şi-şi slăbeşte disciplina sub regimul de permanenţă insultă la care sunt supuşi conducătorii ei.
Invăţămîntul, considerat prioritate naţională, sub finanţat este lăsat de izbelişte spre a fi sfîrtecat de şobolanii actualei coaliţii.
Dar, cu asemenea măsuri şi acte cu adevărat criminale, actuala guvernare, complexată şi demoralizată îşi va da în curînd singură lovitura de graţie.Ceasul cel din urma al acestei cîrmuiri va suna în curînd, datorită întreitei lipse de: competenţă, omogenitate, şi moralitate.
Semănatorii anarhiei sociale şi politice vor culege în curînd roadele dispreşului, ura şi revolta populară.AMIN !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu