Podul de la Cernavoda
Ziua
de 14 septembrie 1895 a fost şi va rămane o zi memorabilă în istoria României,
ea fiind ziua când, prin inaugurarea podului peste Dunăre de la Cernavodă,
ţinuturile dobrogene au fost legate de restul ţării. Dar, putina istorie se
cuvine. Idea de a construi un pod peste Dunăre a apărut în ţară la noi odată cu
necesitatea construirii căii ferate în vederea deschiderii către mare. Încă din
1851 Domnitorul Ştirbei arăta într-un ofis ;’’Să întreprindă Guvernul de
îndată prin inginer special, deprins şi cercat în aceste lucrări, studiul
pregătitor al liniei drumului de la Vîrciorova prin Craiova şi Bucureşti la
Dunăre la punctul ce se va găsi mai priincios
DE UNDE DRUMUL DE FIER SĂ SE PRELUNGEASCĂ PÂNĂ LA UN PUNCT AL MĂRII
NEGRE. ‘’Dar, retragerea din domnie a lui Ştirbei amână realizarea proiectului.
Cu venirea pe tronul României a domnitorului Carol
I, calea ferata Bucureşti-Giurgiu intră în construcţie şi va fi inaugurată la
14 octombrie 1869 de însuşi domnitorul. După
terminarea războiului a apărut necesitatea construirii unui pod peste
Dunăre care să lege România de noua sa
provincie, Dobrogea. Noile relaţii economice şi administrative impuneau
imperios o legătura mai sigură şi rapidă cu Constanţa. Astfel că, la 1882 se
organizează un concurs internaţional
prin care se dădea libertate firmelor interesate să-şi aleagă traseul, punctele
de trecere peste braţul Borcea şi Dunăre, să construiască podurile din fier sau
oţel, pe picioare de zidărie cu o lungime şi înălţime suficiente pentru a
permite traficul fluvial S-au prezentat 8 proiecte, 4 de case franceze şi câte
una elveţiană, austriacă, germană şi belgiană, dar comisia formată din experţi
internaţionali nu a dat câştig niciuneia. Drept urmare, s-a organizat un nou
concurs în 1886 la care s-au prezentat 5 case: Braine-le Comple, Fives-Lille,
Cail, Gouin, Jorel, dar din cauză că nu au dat proiecte complet studiate ori
s-au abătut de la programul impus, Ministerul nu a admis nici unul pentru a fi
executat.
Asa că, în
decembrie 1887, Ministerul Lucrărilor Publice, însărcinează pe inginer Anghel
Saligny cu elaborarea proiectelor cu linia ferată Feteşti-Cernavodă şi a podurilor
ce urmau a fi construit În acest scop, pentru informare şi documentare el
vizitează marile lucrări ce erau atunci în Europa. Întors în ţară îşi formează
echipa de tineri ingineri pe care îi avusese ca elevi la renumita Şcoala de
Poduri şi Şosele şi începe elaborarea marelui proiect ce avea să fie mândria şi
de ce nu etalonul construcţiilor româneşti. in domeniu. Pe 9 octombrie 1890 regele Carol I a pus
piatra de fundament, inaugurând astfel lucrările noului proiect, iar pe 14
septembrie 1895 în prezenţa sa şi a unui număr mare de personalităţi, în frunte
cu Anghel Saligny, trecea pe pod prima locomotivă.Cu o deschidere metalica centrala
de 190 m.,4 deshideri de 140 m.si un viaduct la intrare cu 15 deschideri si o
panta de 10% pentru a putea cistiga
inaltimea necesara de 30 m.deasupra
apelor Dunarii ,Podul de peste Dunare ,cum i se spunea atunci ,dar si
acum ,.era cel mai mare din Europa. Drept recunoştinţă pentru minunata lucrare,
regele Carol I îl decorează pe Anghel Saligny cu medalia “Crucea Coroanei României”
şi propune ca staţia de cale ferată de lângă pod să-i poarte numele.
Au fost momente de glorii, momente de mândrie
naţională, momente de neuitat aşa cum de altfel a afirmat la acea vreme si
regele: “Iată o glorie a României!”
Prof. PAUL SNAIDER
Fost deputat PRM de Neamt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu